Astazi m-am trezit cu acelasi gand... Mi se face un dor nebun... nebun... si nu ma pot concentra la nimic, desi sunt in urma cu multe, cu foarte multe.
Cand crezi ca ai trecut peste ce este mai greu, cand incepi sa rasufli usurat si sa ridici capul, atunci revine dorul si te loveste pe nepregatite, clatinandu-te din temelii si lasandu-te ametit si fara directie. Si iti vine sa plangi si sa stigi si sa te ascunzi de lume si de tot... dar trebuie sa zambesti, sa mananci, sa muncesti, sa traiesti...
Cine o fi inventat dorul?
Apoi iti dai seama ca plangi degeaba... ca nimic nu se schimba daca plangi sau daca te plangi. Si inveti sa mergi din nou, sa razi din nou, sa speri din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Astept cu drag si opiniile voastre!