Azi despre plans

Ziua 3

Hmm, am ajuns si aici... credeam ca voi renunta dupa primele 2 zile... se pare totusi ca sunt insistenta.

De fapt, asta am descoperit... ca pot fi foarte insistenta si incapatanata... si uneori nu este bine. Din fericire insa reusesc sa ma incapatanez si in ceea ce trebuie, deci este ok...
Azi a fost bine. Mi-a fost mai bine. Cu suisuri si coborasuri, cu dor si tristete, dar si cu speranta si determinare. Doare sa renunti la ceea ce vrei... insa descoperi ca doare mai rau sa tii cu dintii de ce nu trebuie. Si, daca este scris sa fie al tau... va fi. Nu ma indoiesc de asta.... nu ma mai indoiesc...

Razi, plangi, cazi, te ridici, cazi din nou, te scuturi si o iei de la capat. Uneori sa plangi iti face bine... si plangi pana uiti de la ce ai pornit... dar nu te poti opri...

Azi m-am trezit plangand fara sa stiu de ce... citeam ceva si mi-am dat seama ca lacrimile mi se rostogolesc pe obraji... ca si cum ramasesem datoare si acum... ca tot nu eram atenta... am zis sa recuperez norma. Cand mi-am dat seama ca plang m-am incapatanat sa ma opresc... si pentru putin timp chiar am reusit. Deci se poate ... uneori.

Alteori plangi.... iti plangi si tristetea si singuratea si starea de gol pe care o simti mereu, si dorinta de a nu mai plange... si de a nu mai fi singur...

Din fericire trebuie sa te ridici si sa zambesti din nou... si cu timpul uiti ca ai plans... uiti de ce ai plans... si mergi mai departe... sau ce a mai ramas din tine merge mai departe... O parte din sufletul tau s-a scurs odata cu lacrimile si clipele alea... si te-ai schimbat...

Voi cand ati plans ultima data? Si de ce?